Evoluția pieței: Sticlă și articole din sticlă (CN 70) — 2015–2025

Introducere

Acest raport analizează dinam comerțului exterior al Uniunii Europene cu țări din afara blocului pentru capitolul 70 al Nomenclaturii Combinate — „Sticlă și articole din sticlă" — în perioada 2015–2025, pe baza datelor agregate la nivel anual. Capitolul reunește o gamă eterogenă de produse: de la sticlă brută (plăci, foi, geamuri) la articole prelucrate (sticlă securit, oglinzi, fibră de sticlă), ambalaje (sticle, borcane), articole de menaj și produse tehnice sau farmaceutice.

Datele arată o industrie a sticlei care, la nivelul UE, a trecut de la o poziție netă exportatoare confortabilă la o cvasi-echilibrare a balanței, pe fondul unei creșteri mult mai rapide a importurilor decât a exporturilor. Raportul este structurat în trei secțiuni principale care evidențiază: (i) pierderea avantajului comercial net, (ii) reconfigurarea geografică a fluxurilor, în special consolidarea poziției Chinei ca principal furnizor și emergența unor noi poli de cerere la export, și (iii) tensiunile structurale — concentrarea importurilor, specializarea asimetrică între statele membre și vulnerabilitățile de preț.

Datele utilizate sunt agregate la nivelul capitolului CN 70, cu indicatori preluați din panoul general de comerț, structura partenerilor și reporterilor, precum și segmentele de produs.

Prezentare generală — Comerț UE cu țări terțe, CN 70 (2015–2025)

1. Avantajul comercial net al UE s-a erodat puternic, în condițiile unei creșteri mult mai rapide a importurilor

Volumele și valorile comerțului s-au decuplat

Exporturile UE de sticlă au rămas relativ stabile ca volum, dar au crescut ca valoare, în timp ce importurile au crescut simultan și în volum, și în valoare.

Sursa: Comerț UE cu țări terțe, CN 70

În timp ce exporturile UE au fluctuat într-un interval restrâns (7,2–9,5 mld. EUR), cu un vârf post-pandemie în 2022, importurile aproape s-au dublat ca valoare, trecând de la 5,17 mld. EUR în 2015 la 8,44 mld. EUR în 2025, după un vârf de 9,21 mld. EUR în 2022. Decalajul dintre cele două fluxuri este cel mai vizibil în termeni de volum: importurile au crescut cu 51,5%, în timp ce exporturile au scăzut cu 6,6%.

Șocul pandemic și relansarea au redesenat balanța

Anul 2020 a marcat o contracție sincronizată a ambelor fluxuri (exporturi la minim de 7,25 mld. EUR, importuri la 5,97 mld. EUR), însă redresarea a fost asimetrică: în 2021–2022, importurile au revenit cu o forță mult mai mare, depășind pentru prima dată în mod susținut pragul de 7 mld. EUR. Soldul comercial a trecut de la +2,71 mld. EUR (2015) la doar +0,08 mld. EUR (2025), o reducere de aproape 97%.

Prețurile relative indică o pierdere de competitivitate-cost

Prețul mediu al exporturilor UE a crescut cu 15,9% pe parcursul perioadei, de la 2.075 EUR/tonă la 2.404 EUR/tonă, în timp ce prețul importurilor a crescut mai modest, cu 7,7%, de la 1.485 EUR/tonă la 1.600 EUR/tonă. Aceasta sugerează că UE rămâne un exportator de produse cu valoare unitară ridicată, dar pierde teren în segmentele de volum, în fața unor furnizori cu structuri de cost mai joase.

Concentrarea geografică a partenerilor comerciali

2. Comerțul s-a reconfigurat geografic: China domină importurile, în timp ce exporturile se redistribuie către noi piețe

China a devenit principalul furnizor, depășind toate celelalte surse

În 2015, China reprezenta 1,69 mld. EUR din importurile UE; în 2025, această cifră a ajuns la 3,63 mld. EUR, o creștere de 115,3%. Ponderea Chinei în importurile totale a crescut de la aproximativ 33% la peste 43% în 2025, consolidând o tendință de concentrare reflectată și în indicele HHI pe partea de importuri (de la 1.671 la 2.200).

Turcia s-a impus ca al doilea mare pol de aprovizionare, cu o creștere de peste 107%, atingând 0,73 mld. EUR în 2025. Sursele tradiționale europene (Elveția, Regatul Unit) au stagnat sau s-au contractat, în timp ce fluxurile din Rusia s-au prăbușit, de la un maxim de 0,28 mld. EUR (2021) la doar 0,018 mld. EUR în 2025, pe fondul sancțiunilor și al întreruperii relațiilor comerciale. Sursele din Vecinătatea Sudică (Egipt) și din Europa de Est (Ucraina) au înregistrat creșteri semnificative.

Exporturile rămân ancorate pe piețe mature, dar se diversifică

Exporturile UE sunt mai puțin concentrate, cu un HHI care a scăzut ușor de la 888 la 855, indicând o diversificare marginală. Regatul Unit (1,43 mld. EUR în 2025), Statele Unite (1,55 mld. EUR) și Elveția (0,82 mld. EUR) rămân principalii trei parteneri. Creșterile cele mai spectaculoase la export s-au înregistrat însă pe piețe emergente:

Ucraina (+233,7%) și Serbia (+94,9%) au înregistrat cele mai mari creșteri procentuale, reflectând atât cererea locală, cât și procesele de integrare economică regională.

Șocuri de preț concentrate în 2022

Analiza volatilității evidențiază faptul că anul 2022 a fost un punct de cotitură major, generând șocuri de preț simultane pe multiple fluxuri. Cele mai anormale salturi de preț au fost detectate la:

• Serbia (exporturi): creștere de preț de 29,9% peste nivelul de referință (anomalii 9,4);
• Egipt (importuri): creștere de 34,7% a prețului (anomalii 8,4);
• Bosnia și Herțegovina (exporturi): creștere de 45,0% a prețului (anomalii 6,9);
• Malaysia (importuri): creștere de 32,8% a prețului (anomalii 4,7).

Toate aceste șocuri sunt centrate în jurul anului 2022, ceea ce indică un factor comun — cel mai probabil creșterea globală a costurilor energetice și a materiilor prime care a afectat în special industriile intensive în energie, precum producția de sticlă.

Sold comercial și intensitatea comerțului

3. Concentrarea crescută și specializarea asimetrică expun vulnerabilități structurale

Concentrarea importurilor s-a accentuat

Indicele Herfindahl-Hirschman calculat pe importuri a crescut de la 1.671 la 2.200 (+31,7%), confirmând o dependență tot mai mare de un număr restrâns de furnizori. China, Turcia și Regatul Unit au ajuns să reprezinte aproape 70% din valoarea importurilor UE în 2025. Concentrarea volumelor este și mai pronunțată (HHI volum: 1.711 în 2025 față de 1.404 în 2015, o creștere de 21,9%).

La export, concentrarea a scăzut ușor (HHI valoare: 855 față de 888), semnal că UE reușește să mențină o bază de clienți mai diversificată în ciuda pierderii de competitivitate.

Dependența netă de importuri s-a inversat aproape complet

Rata de dependență netă de importuri a trecut de la un nivel puternic negativ (−10,6% în 2015, ceea ce reflecta un export net) la −0,57% în 2024, adică o cvasi-echilibrare a balanței. Această traiectorie, vizibilă încă din 2003, arată o tendință de lungă durată de pierdere a excedentului comercial, accelerată semnificativ din 2021 încoace.

Intensitatea comerțului și propensiunea la export

Specializarea la nivelul statelor membre este profund inegală

Datele de specializare (RSCA) pentru 2025 relevă o polarizare accentuată:

Țările cu cea mai puternică specializare sunt economii relativ mici sau periferice (Croația, Bulgaria, Portugalia), în timp economii mari precum Suedia, Țările de Jos sau Irlanda prezintă o slabă orientare spre această industrie.

În termeni de volum al producției, UE a înregistrat o creștere modestă de la 97,9 mld. tone în 2015 la 104,2 mld. tone în 2024 (+6,4%), dar valoarea producției a crescut mult mai rapid, de la 27,4 mld. EUR la 42,4 mld. EUR (+54,7%), sugerând o schimbare structurală spre produse cu valoare unitară mai mare.

Specializarea statelor membre, CN 70

Producția UE crește în valoare, dar ritmul este dominat de inflație și de câțiva actori

Creșterea de 54,7% a valorii producției UE contrastează cu creșterea de doar 6,4% a volumului, ceea ce indică faptul că dinamica valorică este alimentată mai ales de creșteri de preț, nu de expansiune cantitativă. Germania, Franța și Italia rămân principalii producători și cei mai mari importatori intra-UE, în timp ce Polonia a înregistrat cea mai mare creștere a importurilor (+171,4%, de la 0,24 mld. EUR la 0,64 mld. EUR), devenind un nod logistic și industrial emergent.

Concluzie

Piața europeană a sticlei traversează o transformare structurală importantă în perioada 2015–2025. Avantajul comercial net al UE, tradițional robust, s-a erodat aproape complet, în condițiile în care importurile au crescut cu 63% în valoare și 52% în volum, în timp ce exporturile au stagnat. China s-a consolidat ca furnizor dominant, iar concentrarea importurilor a atins niveluri care ridică semne de vulnerabilitate. Exporturile rămân ancorate pe piețele mature (SUA, Regatul Unit, Elveția), dar emergența unor piețe precum Ucraina și Serbia deschide oportunități de diversificare.

Șocurile de preț din 2022, legate în principal de costurile energetice, au afectat în mod sincronizat atât fluxurile de import, cât și pe cele de export, evidențiind dependența industriei de factorii exogeni. Specializarea asimetrică între statele membre arată că viitoarele politici comerciale și industriale vor trebui să țină cont de o realitate duală: câteva economii (Croația, Bulgaria, Portugalia) își consolidează avantajul competitiv, în timp ce altele (Irlanda, Suedia, Țările de Jos) rămân dependente de aprovizionarea externă.

Pe termen mediu, menținerea unei industrii europene a sticlei sustenabile va necesita o atenție sporită la concentrarea furnizorilor, la costurile energetice și la stimularea inovației în segmentele cu valoare adăugată ridicată, unde UE încă deține un avantaj de preț și know-how tehnologic.

Prezentare generală — Comerț UE cu țări terțe, CN 70 (2015–2025)