Explorați datele în timp real →

Evoluția pieței: Articole din fontă și oțel (CN 73) — 2015–2025

Introducere

Capitolul 73 din Nomenclatura Combinată reunește o gamă foarte largă de articole din fontă, fier sau oțel – de la șuruburi și țevi sudate până la construcții metalice și sobe de uz casnic. Prezentul raport analizează evoluția comerțului extra-UE cu aceste produse pe parcursul perioadei 2015–2025, pe baza datelor agregate puse la dispoziție de dashboard-ul Comisiei Europene. Sunt examinate atât dinamica valorii și a volumului, cât și reconfigurarea partenerilor comerciali, concentrarea pieței și șocurile de preț, pentru a desprinde principalele tendințe și vulnerabilități structurale ale sectorului.

1. Exporturile câștigă din preț, importurile câștigă din volum – o dinamică divergentă

Pe ansamblul perioadei, valoarea exporturilor UE a crescut cu 20,9 %, însă volumele livrate s-au redus cu 19,9 %, ceea ce indică o creștere susținută exclusiv de prețuri

Evoluția generală a comerțului arată că exporturile UE de articole din fontă și oțel au atins 44,5 miliarde EUR în 2025, comparativ cu 36,8 miliarde EUR în 2015. În același timp, cantitatea exportată a scăzut de la 12,1 milioane tone la 9,7 milioane tone. Prețul mediu pe tonă a urcat astfel de la 3 034 EUR la 4 578 EUR, o creștere de 50,9 %. Cea mai accentuată comprimare a volumelor s‑a produs în 2020 (9,7 milioane tone), după care livrările s‑au menținut sub pragul de 10,5 milioane tone, chiar dacă valoarea a revenit rapid.

Importurile au înregistrat un ritm mult mai alert, extinzându‑se cu 68,9 % ca valoare și cu 52,9 % ca volum, ceea ce a dus la o reducere semnificativă a excedentului comercial

Pe partea de importuri, valoarea a sărit de la 20,9 miliarde EUR (2015) la 35,3 miliarde EUR (2025). Volumul importurilor a crescut de la 8,5 milioane tone la 12,9 milioane tone, în timp ce prețul mediu de import a urcat mai modest, cu 10,5 % (de la 2 469 EUR/tonă la 2 728 EUR/tonă). Excedentul comercial s‑a restrâns astfel de la 16,0 miliarde EUR la 9,2 miliarde EUR (–42,0 %), semnalând o dependență mai mare de produsele siderurgice din afara UE.

Creșterea prețurilor la export a depășit cu mult pe cea a importurilor, mărind ecartul dintre cele două niveluri de preț

În 2015, diferența dintre prețul mediu de export și cel de import era de numai 565 EUR/tonă. Până în 2025, aceasta a ajuns la 1 851 EUR/tonă, reflectând atât un mix de produse mai sofisticat la export, cât și o presiune inflaționistă diferențiată de‑a lungul lanțurilor de aprovizionare.

2. Reconfigurarea hărții partenerilor comerciali – ascensiunea Chinei și retragerea forțată din Rusia

China, Turcia și India și‑au consolidat masiv poziția de furnizori, în timp ce Rusia a dispărut practic din statistici

Principalii parteneri comerciali ilustrează o reorientare geopolitică profundă. Importurile din China au crescut cu 112,5 %, ajungând la 14,0 miliarde EUR, iar cele din Turcia au urcat cu 175,0 %, până la 4,5 miliarde EUR. India a înregistrat, de asemenea, o creștere de 82,3 %. În contrast, fluxurile din Rusia s‑au prăbușit cu 98,0 %, de la 220 milioane EUR la mai puțin de 5 milioane EUR, pe fondul sancțiunilor impuse după invazia Ucrainei. Concentrația importurilor (indicele HHI) a crescut de la 1 430 la 1 956, confirmând o concentrare mai mare a surselor de aprovizionare.

Statele Unite și Regatul Unit rămân principalele destinații ale exporturilor UE, dar livrările către Rusia s‑au redus cu 90,1 %

Pe partea de export, Statele Unite au înregistrat o creștere de 49,1 % (8,1 miliarde EUR în 2025), urmate de Regatul Unit (+18,5 %) și de piețele europene non‑UE (Elveția +38,2 %, Norvegia +49,2 %). Livrările către Rusia au scăzut de la 1,4 miliarde EUR la 0,1 miliarde EUR (–90,1 %), o contracție aproape simetrică față de cea a importurilor. Exporturile către China au crescut mai lent (+12,3 %), ceea ce a contribuit la adâncirea deficitului bilateral pe acest segment.

În interiorul UE, Germania își păstrează supremația, dar Polonia și Țările de Jos au cel mai dinamic ritm de creștere a exporturilor

Principalii raportori din UE arată că Germania a exportat 12,7 miliarde EUR în 2025 (+17,5 % față de 2015), iar Italia 6,9 miliarde EUR (+8,5 %). Ritmurile cele mai ridicate s‑au înregistrat însă în Țările de Jos (+97,4 %) și Polonia (+62,4 %), ambele câștigând cotă de piață în comerțul extra‑UE. La importuri, Germania, Franța și Italia au rămas cei mai mari importatori, fiecare depășind 3 miliarde EUR, dar Polonia și Spania au înregistrat creșteri de peste 100 %.

Specializarea statelor membre confirmă un nucleu dur al producției de articole din fier și oțel în Europa Centrală și de Est, dar și în Italia și Austria

Conform specializării măsurate prin avantajul comparativ simetric (RSCA), cele mai specializate economii în 2025 erau Estonia (RSCA 0,35), Luxemburg (0,34), Italia (0,24), Letonia (0,23) și Austria (0,21). La polul opus, Cipru, Irlanda și Malta au o prezență marginală, reflectând structuri economice puternic terțiarizate.

3. Șocuri de preț și volatilitate structurală – efectele pandemiei și ale războiului din Ucraina

Pandemia a produs o contracție bruscă a comerțului în 2020, iar 2022 a adus un val de șocuri inflaționiste pe multiple rute

Datele de volatilitate evidențiază o instabilitate extremă a fluxurilor cu Rusia (coeficient de variație de 0,98 la importuri și 0,81 la exporturi). Alte țări cu volatilitate ridicată includ Mexic (exporturi, CV 0,47) și Arabia Saudită (exporturi, CV 0,34). În ceea ce privește șocurile de preț, cele mai puternice anomalii au fost detectate la importurile din Regatul Unit (centrul 2022, shift de preț +33,7 %), Vietnam (+39,7 %) și India (+33,5 %), precum și la exporturile către Algeria (2020, shift de +57,7 %). Aceste șocuri sunt corelate cu dezechilibrele pandemice și cu criza energetică declanșată de războiul din Ucraina.

Creșterea prețurilor a fost deosebit de pronunțată la segmentele cu valoare adăugată ridicată, precum șuruburile, construcțiile metalice și țevile fără sudură

Structura pe segmente de produs arată că, în 2025, principalele subcapitole la import erau șuruburile (CN 7318, 1,83 milioane tone, 6,58 miliarde EUR), construcțiile și părțile de construcții (CN 7308, 2,75 milioane tone, 6,17 miliarde EUR) și articolele din fier sau oțel n.c.a. (CN 7326, 1,87 milioane tone, 7,26 miliarde EUR). La export, segmentul construcțiilor domină (2,60 milioane tone, 9,79 miliarde EUR), urmat de tuburile fără sudură (CN 7304, 1,21 milioane tone, 3,99 miliarde EUR) și de șuruburi (0,55 milioane tone, 5,80 miliarde EUR). Prețul mediu de export al șuruburilor a atins 10 586 EUR/tonă, de aproape trei ori mai mare decât prețul de import al aceluiași produs (3 590 EUR/tonă), reflectând o specializare a UE pe game superioare.

Concentrarea tot mai mare a importurilor și persistența șocurilor de preț constituie riscuri notabile pentru securitatea aprovizionării UE

Indicele HHI al importurilor a crescut constant, de la 1 430 la 1 956, iar cel al exporturilor de la 618 la 793. Deși nivelul rămâne moderat, dublarea contribuției Chinei și Turciei la importurile UE, alături de volatilitatea prețurilor observată, indică o expunere crescută la șocuri externe. Faptul că prețurile au rămas sensibil peste nivelurile pre‑pandemie și după 2023 sugerează că o parte din efectele inflaționiste au devenit structurale.

Concluzie

Comerțul extra‑UE cu articole din fontă, fier și oțel a traversat un deceniu marcat de o creștere a valorii alimentată de prețuri, în timp ce volumul exporturilor s‑a contractat. Importurile, în schimb, au crescut atât cantitativ, cât și valoric, erodând semnificativ excedentul tradițional al UE. Pe fundalul pandemiei și al războiului din Ucraina, harta partenerilor s‑a redesenat radical: China, Turcia și India au devenit furnizori indispensabili, iar Rusia a dispărut din peisaj. Șocurile de preț din 2022 au lovit simultan mai multe rute comerciale, iar concentrarea importurilor a atins un maxim al perioadei. În acest context, menținerea competitivității exporturilor UE va depinde de capacitatea de a controla costurile materiilor prime și de a diversifica sursele de aprovizionare, protejând în același timp segmentele de nișă cu valoare adăugată ridicată.