Evoluția pieței: Îmbrăcăminte nețesută (CN 62) — 2015–2025

Introducere

Acest raport analizează comerțul exterior al Uniunii Europene cu țări terțe pentru capitolul 62 din Nomenclatura Combinată (îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau croșetate), pe intervalul anual 2015–2025. Datele provin din Tabloul de bord al comerțului și acoperă fluxuri valorice, cantitative și de preț, precum și structura pe parteneri, specializarea pe țări membre, gradul de concentrare, dinamica de vulnerabilitate și șocurile majore. Scopul este de a surprinde atât tendințele de fond, cât și evenimentele care au marcat deceniul.

1. Deficitul comercial structural se adâncește, în pofida creșterii nominale a ambelor fluxuri

1.1 Exporturile și importurile au crescut în valoare cu aproximativ 21%, dar exporturile au pierdut din volum

În perioada 2015–2025, valoarea exporturilor extra-UE a crescut de la 17,3 mld EUR la 21,0 mld EUR (+21,5%), iar valoarea importurilor de la 36,0 mld EUR la 43,8 mld EUR (+21,5%). Creșterea aparent similară ascunde o divergență cantitativă majoră: exporturile cantitative s-au contractat cu 13,8% (de la 280.152 tone la 241.500 tone), în timp ce importurile cantitative au urcat cu 16,7% (de la 1,65 mil tone la 1,92 mil tone). Prețul unitar mediu la export a urcat cu 41,0%, iar cel la import doar cu 4,1%, indicând o repoziționare a exporturilor europene spre produse cu valoare adăugată mai mare, în contrast cu o concurență de preț tot mai acerbă pe partea de aprovizionare.

Sursa: Trade Overview

1.2 Anul 2020 a produs o contracție sincronizată, redresată apoi într-un vârf istoric în 2022

Traiectoriile celor două fluxuri au fost marcate de pandemia COVID-19 și de redresarea post-pandemică. Exporturile au atins un minim de 17,18 mld EUR în 2020, iar importurile 34,13 mld EUR în 2021. Anul 2022 a adus un vârf simultan: exporturile de 22,45 mld EUR și importurile de 46,84 mld EUR, cel mai ridicat nivel al deceniului. După 2022, ambele fluxuri s-au stabilizat ușor sub vârf, sugerând o normalizare a cererii și o presiune descendentă pe prețuri.

1.3 Deficitul comercial s-a adâncit constant, ajungând la 22,75 mld EUR în 2025

Deși dinamica anuală a fost una sinusoidală, soldul negativ nu s-a îmbunătățit în niciun an al intervalului. Minimul deficitului a fost de 15,20 mld EUR (2015), iar maximul de 24,40 mld EUR (2022). În 2025, deficitul revine la 22,75 mld EUR, confirmând dependența structurală a UE de aprovizionarea externă pe acest capitol tarifar.

2. Geometria parteneriatelor: Asia de Sud consolidează poziția, în timp ce axa tradițională UE–Marea Britanie slăbește

2.1 Concentrarea importurilor s-a redus, în timp ce Bangladesh și Pakistan au câștigat teren semnificativ în dauna Chinei

Indicele HHI pentru importuri a coborât de la 1.778 la 1.456 (−18,1%), ceea ce arată o diversificare a ofertei. Cu toate acestea, China rămâne principalul furnizor, dar cu o prezență mai puțin dominantă: cota ei a scăzut de la 37,3% la 30,4% din totalul importurilor pe parcursul decadei. Câștigătorii clari sunt Bangladesh (de la 4,61 mld EUR la 7,66 mld EUR, +66,3%), Pakistan (de la 1,09 mld EUR la 1,93 mld EUR, +76,5%) și Vietnam (de la 1,69 mld EUR la 2,52 mld EUR, +49,2%). Myanmar a înregistrat o creștere explozivă de 401,2%, de la 255 mil EUR la 1,28 mld EUR, deși volumul s-a redus după vârful din 2022.

Sursa: Top Partners

2.2 Exporturile s-au reorientat spre Elveția, SUA, China și Türkiye, în timp ce Regatul Unit și Rusia s-au prăbușit

În privința exporturilor, tabloul este mai contrastat. Regatul Unit a fost cel mai important partener în 2015 (3,69 mld EUR), dar în 2025 a coborât la 2,60 mld EUR (−29,5%), în contextul noilor bariere post-Brexit și al stagnării cererii. Federația Rusă a suferit o scădere și mai abruptă, de la 1,25 mld EUR la 0,67 mld EUR (−46,4%), ca urmare a sancțiunilor și a întreruperii lanțurilor comerciale. În schimb, Elveția (creștere de 61,8%, până la 3,33 mld EUR), China (+125,6%, până la 1,90 mld EUR), Statele Unite (+49,2%, până la 2,90 mld EUR) și Türkiye (+93,4%, până la 1,03 mld EUR) au preluat o pondere mai mare din exporturile UE.

2.3 Germania și Italia sunt motoarele schimburilor, iar Polonia câștigă rapid pe partea de export

Între statele membre, Germania și Italia continuă să domine atât importurile, cât și exporturile. Germania a importat 9,48 mld EUR în 2025 și a exportat 3,09 mld EUR, în timp ce Italia a importat 4,75 mld EUR și a exportat 8,07 mld EUR, menținându-și statutul de campion al exporturilor europene. Spania a devenit însă cel mai agresiv importator, urcând de la 5,74 mld EUR la 7,97 mld EUR (+38,8%). Cel mai notabil progres pe partea de export îl înregistrează Polonia, care a crescut de la 195 mil EUR la 983 mil EUR (+403,4%), confirmându-și poziția de centru regional în creștere. Țările cu cel mai ridicat indice de specializare (RSCA) în 2025 sunt Danemarca (0,43), Polonia (0,33), Spania (0,31) și Italia (0,22), în timp ce Irlanda, Malta și Ungaria prezintă cel mai scăzut grad de specializare.

3. Șocurile pandemice și inflaționiste au remodelat prețurile și au expus vulnerabilități structurale

3.1 Un val de șocuri de preț a lovit principalii furnizori asiatici în 2022

Analiza de detecție a șocurilor identifică patru episoade semnificative, trei dintre ele concentrate în 2022, care reflectă transmisia inflației globale și a costurilor energetice către prețurile produselor de îmbrăcăminte. Șocul cel mai puternic a fost în Pakistan (abnormality 11,3, creștere de preț de 20,5%), urmat de Bangladesh (6,2, preț +20,5%) și China (6,0, preț +18,8%). Bangladesh și Pakistan au arătat o revenire parțială, prețurile rămânând cu 11–17% peste nivelul de bază din 2020–2021, ceea ce indică o transmitere persistentă a costurilor. China, în schimb, s-a întors aproape de nivelul pre-șoc până în 2023.

Sursa: Top Shock Events

3.2 Volatilitatea partenerilor reflectă gradul de expunere la evenimente geopolitice

Coeficientul de variație al volumului importurilor pe întreaga perioadă arată că partenerii cu cea mai mare instabilitate au fost Regatul Unit (CV 0,84), Myanmar (0,47) și Cambodgia (0,27), în timp ce Tunisia (0,06) și Vietnam (0,10) au prezentat fluxuri foarte stabile. La export, volatilitatea cea mai ridicată apare la Ucraina (0,47), Regatul Unit (0,48) și Mexic (0,46), iar cele mai stabile relații au fost cu Elveția (0,13) și Norvegia (0,15). Aceste dinamici confirmă faptul că perturbările politice și comerciale (Brexit, conflictul din Ucraina, tensiunile din Myanmar) s-au transmis aproape mecanic în volumele tranzacționate.

3.3 Gradul de dependență de importuri a crescut dramatic, ajungând la 61% în 2024

Indicatorul de dependență netă de importuri a urcat de la 10,9% în 2003 la 60,8% în 2024, marcând o creștere de 456%, una dintre cele mai abrupte din economia europeană. Această traiectorie ilustrează două decenii de migrare a capacității de producție spre Asia și reflectă efectul combinat al externalizării și al scăderii producției interne. Datele de producție ale UE confirmă colapsul sectorului: cantitatea produsă a scăzut de la 2,32 mld unități în 2003 la 0,80 mld unități în 2024 (−65,5%), iar valoarea producției de la 19,83 mld EUR la 12,46 mld EUR (−37,2%). Propensitatea la export a urcat dramatic, de la 16,3% la 174,0%, semnal că UE a devenit un hub de reexport mai degrabă decât un producător net.

Sursa: Net Import Reliance

3.4 Concentrarea exporturilor s-a redus, iar diviziunea între categorii se adâncește

Indicele HHI pentru exporturi a coborât de la 921 la 817 (−11,3%), sugerând o diversificare a portofoliului de parteneri. Cu toate acestea, datele pe subcategorii tarifare indică o specializare tot mai accentuată. La exporturi, articolele de îmbrăcăminte pentru femei (CN 6204) și cele pentru bărbați (CN 6203) domină, în timp ce la importuri produsele de damă (CN 6204) și cele de domn (CN 6203) sunt principalele categorii aprovizionate. Creșterile de preț cele mai spectaculoase la export au avut loc la paltoanele, scurtele și hanoracele pentru bărbați (CN 6201), unde prețul unitar aproape s-a dublat, de la 72.735 EUR/tonă la 149.911 EUR/tonă, indicând o repoziționare calitativă a ofertei europene.

Concluzie

Deceniul 2015–2025 a confirmat și a accelerat trăsăturile structurale ale comerțului UE cu țări terțe pe capitolul 62: deficit comercial cronic și adâncitor, relocare a aprovizionării spre Asia de Sud (în special Bangladesh, Pakistan, Vietnam), pierdere de poziții la export pentru Regatul Unit și Rusia, și emergența unor poli noi precum Elveția, SUA și China ca destinații. Producția internă a UE s-a contractat dramatic, în timp ce propensitatea la export a crescut, transformând blocul comunitar într-un hub logistic și de creație ce asamblează și reexportă produse finite fabricate în afara granițelor sale. Șocurile de preț din 2022 au arătat cât de rapid se pot transmite costurile globale către consumatorii europeni, în special prin Bangladesh și China, principalii furnizori. În perspectivă, trei vulnerabilități par esențiale: dependența de un număr restrâns de țări furnizoare, expunerea la volatilitatea geopolitică în vecinătatea estică și diferența tot mai mare dintre dinamica prețurilor exportate (în creștere) și a celor importate (stagnante), care reflectă o pierdere progresivă a avantajului competitiv european în segmentele de volum. Pentru a-și consolida autonomia strategică, UE va trebui să gestioneze simultan aceste trei dimensiuni, fie prin diversificarea furnizorilor, fie prin reinvestiție în producția internă cu valoare adăugată ridicată.