Evoluția pieței: Uleiuri și grăsimi (CN 15) — 2015–2025

Introduction

Acest raport analizează comerțul exterior al Uniunii Europene pentru capitolul tarifar CN 15 — care cuprinde grăsimi și uleiuri de origine animală, vegetală sau microbiană, produse ale disocierii, grăsimi alimentare prelucrate și ceară — pe perioada 2015–2025, comparativ cu partenerii din afara UE. Capitolul este unul eterogen, incluzând atât mărfuri strategice precum uleiul de palmier și uleiul de floarea-soarelui, cât și produse cu valoare adăugată ridicată cum este uleiul de măsline sau margarina. Perioada acoperită este marcată de mai multe șocuri majore: pandemia COVID-19, conflictul din Ucraina, inflația și reorganizarea lanțurilor de aprovizionare, ale căror efecte se regăsesc în datele prezentate mai jos.

1. O piață în creștere accelerată, dominată de prețuri și marcată de un deficit comercial structural

Comerțul cu țări terțe s-a extins semnificativ între 2015 și 2025, cu un salt spectaculos în 2022

Volumul valoric al schimburilor UE cu state non-UE pentru CN 15 a crescut consistent pe parcursul deceniului. Exporturile au urcat de la 5,99 mld. EUR în 2015 la 10,33 mld. EUR în 2025 (+72,5%), în timp ce importurile au crescut și mai abrupt, de la 9,17 mld. EUR la 16,56 mld. EUR (+80,5%). Această dinamică s-a tradus într-o deteriorare a balanței comerciale, deficitul trecând de la –3,18 mld. EUR la –6,22 mld. EUR.

Sursa: Tabloul general al comerțului (Trade overview).

Anul 2022 reprezintă un vârf istoric, cu importuri de 19,84 mld. EUR — cel mai ridicat nivel din întreaga serie — și un deficit de –9,03 mld. EUR. Acest episod coincide cu invazia rusă în Ucraina și cu explozia prețurilor la uleiuri vegetale, în special la uleiul de floarea-soarelui și de palmier.

Prețurile, nu cantitățile, sunt principalul motor al creșterii valorice

Cantitățile comercializate au crescut modest. Exporturile în volume au crescut cu doar 4,9% (de la 4,16 la 4,37 mil. tone), iar importurile cu 11,4% (de la 11,33 la 12,62 mil. tone). În schimb, prețurile unitare au înregistrat creșteri robuste: prețul mediu la export a urcat cu 64,5%, iar cel la import cu 62,2%. Practic, întreaga creștere a valorii comerțului se explică prin scumpirea mărfurilor, nu prin volume suplimentare.

Deficitul comercial s-a adâncit, în pofida unei ușoare reduceri față de vârful din 2022

Deși deficitul din 2025 (–6,22 mld. EUR) este inferior celui din 2022 (–9,03 mld. EUR), el este aproape dublu față de cel din 2015 (–3,18 mld. EUR). Soldul negativ indică o dependență structurală a UE de importurile de uleiuri vegetale și animale, în special din Asia de Sud-Est și Ucraina.

2. Partenerii comerciali s-au reconfigurat: Asia pierde teren, Ucraina explodează, China se afirmă

Ucraina a devenit, din 2022, al doilea furnizor al UE, devansând Indonezia și Malaysia

Piața importurilor s-a diversificat semnificativ. Dacă în 2015 primii trei furnizori erau Indonezia (2,63 mld. EUR), Malaysia (1,55 mld. EUR) și Ucraina (0,59 mld. EUR), în 2025 ordinea este Ucraina (3,44 mld. EUR), Malaysia (2,26 mld. EUR) și Indonezia (2,18 mld. EUR). Importurile din Ucraina au crescut cu 485% în perioada analizată, cel mai dinamic ritm dintre partenerii majori. Această creștere spectaculoasă este legată de acordurile comerciale preferențiale și de suspendarea taxelor vamale pentru produsele ucrainene în contextul agricol dificil post-2022.

Sursa: Top parteneri după valoare.

China a înregistrat cea mai mare creștere procentuală (+1.401,3%), pornind de la o bază foarte mică (70 mil. EUR în 2015) și ajungând la 1,06 mld. EUR în 2025. Indonezia, fost lider incontestabil, a înregistrat o scădere de 17,3%, semn al unei relative pierderi de cote de piață.

Concentrarea importurilor s-a redus, în timp ce exporturile s-au concentrat ușor

Indicele Herfindahl-Hirschman (HHI) pentru importuri a coborât de la 1.330 (2015) la 952 (2025), ceea ce arată o diversificare a surselor de aprovizionare. La exporturi, HHI a urcat de la 746 la 901, sugerând o concentrare mai mare — în special pe Statele Unite și Regatul Unit.

Exporturile UE sunt dominate de piața americană și britanică, cu Spania și Italia ca motoare

Pe partea exporturilor, primii doi parteneri rămân Regatul Unit (1,61 mld. EUR în 2025) și Statele Unite (2,24 mld. EUR în 2025), care cumulează aproape 40% din exporturi. SUA au înregistrat o creștere de 132,9%, devansând Regatul Unit ca valoare absolută în 2024 (2,74 mld. EUR față de 1,74 mld. EUR). Norvegia (+150,1%) și Marocul (+42,6%) sunt alți parteneri în creștere, în timp ce Algeria (–47,2%) și Africa de Sud (–25,7%) au înregistrat scăderi semnificative.

3. Șocuri de preț, specializare regională și creșterea vulnerabilității externe

Șocurile de preț din 2021–2022 au afectat puternic comerțul cu Ucraina, Mexic și China

Datele privind volatilitatea indică o serie de șocuri de preț semnificative:

• Ucraina (importuri, 2021): salt de preț de 63,8%, prețul mediu al uleiului importat din Ucraina crescând de la ~692 EUR/tonă (perioada 2019–2020) la 1.132 EUR/tonă în 2021 și 1.411 EUR/tonă în 2022.
• Mexic (exporturi, 2022): prețuri cu 39,6% peste nivelul de referință.
• China (exporturi, 2022): salt de 51,2%, cu cantități aproape înjumătățite.
• Egipt (exporturi, 2017): cel mai sever episod de șoc, cu un salt de 151,2% al prețului și o cădere a cantităților la doar 6% din nivelul de bază.

Sursa: Evenimente de șoc pe piață.

Volatilitatea cea mai mare la importuri o înregistrează China (CV = 0,77) și Statele Unite (CV = 0,61), în timp ce la exporturi India (CV = 0,73) și China (CV = 0,39) sunt cele mai instabile piețe.

Specializarea producției UE este concentrată în statele mediteraneene și în Țările de Jos

Potrivit indicelui RSCA (2025), cele mai specializate state membre în CN 15 sunt:

La polul opus, Malta (RSCA = –1,00), Luxemburg (–0,94) și Irlanda (–0,82) nu au practic nicio prezență în acest sector.

Sursa: Cele mai specializate state membre.

Țările de Jos este cel mai mare producător al UE (21,7% din producție), urmat de Spania (15,8%) și Germania (11,6%). Totuși, specializarea cea mai intensă se regăsește în Grecia, unde sectorul este de 4,6 ori mai reprezentat decât media europeană, confirmând rolul strategic al uleiului de măsline.

Dependența netă de importuri s-a dublat, indicând o vulnerabilitate structurală crescută

Indicatorul de dependență netă de importuri (NIR) a evoluat dramatic:

Sursa: Dependența netă de importuri.

UE a trecut de la o poziție cvasi-echilibrată (NIR ușor negativ în anii 2003–2013) la o dependență de peste 15% în 2022. Chiar dacă în 2025 NIR a coborât la 8%, acesta este semnificativ mai mare decât în 2015, ceea ce confirmă creșterea vulnerabilității structurale.

Intensitatea comercială s-a majorat semnificativ, subliniind integrarea tot mai mare în lanțurile globale

Intensitatea comerțului (raportul dintre comerțul total cu state non-UE și producția UE) a crescut de la 19,0% în 2015 la 45,4% în 2024 — o creștere cu 139%. Propensiunea la export a urcat, de asemenea, de la 12,9% la 26,3% (+104%). Aceste evoluții arată că sectorul CN 15 al UE este mult mai conectat la piețele externe decât era la începutul perioadei analizate.

Conclusion

Piața europeană a uleiurilor și grăsimilor a traversat o transformare semnificativă între 2015 și 2025. Din punct de vedere valoric, schimburile cu state terțe au crescut cu peste 70% atât la exporturi, cât și la importuri, dar creșterea s-a datorat aproape exclusiv majorării prețurilor, nu a volumelor. Deficitul comercial s-a adâncit, în special în perioada 2021–2022, marcată de șocuri geopolitice și inflaționiste care au afectat dramatic prețul uleiurilor vegetale.

Configurația partenerilor comerciali s-a modificat substanțial. Ucraina a devenit un furnizor-cheie, în timp ce China a cunoscut o expansiune exponențială a exporturilor către UE. Pe partea exporturilor, piața americană a preluat un rol dominant. Specializarea productivă rămâne ancorată în statele mediteraneene (Grecia, Spania, Portugalia) și în Țările de Jos, în timp ce Germania — cel mai mare producător în termeni absoluți — este un importator net.

Per total, sectorul CN 15 al UE s-a globalizat mai profund, a devenit mai dependent de surse externe de aprovizionare și mai expus la volatilitatea prețurilor internaționale. Aceste evoluții ridică întrebări legate de reziliența pe termen lung a lanțurilor de aprovizionare europene pentru uleiuri și grăsimi, în contextul unor șocuri repetate — de la pandemie la conflicte regionale.