Evoluția pieței: Minereuri si zgura (CN 26) — 2015–2025

Introducere

Categoria CN 26 — „Minereuri, zgură și cenușă" — reunește un set eterogen de materii prime strategice pentru industria europeană, de la minereuri de fier (2601), cupru (2603), aluminiu (2606), zinc (2608), titan (2614) sau mangan (2602), până la nichel, cobalt și pământuri rare, la care se adaugă zgura și cenușa provenite din industria siderurgică (2618–2621). UE este puternic dependentă de importurile extracomunitare pentru aceste inputuri, ceea ce transformă CN 26 într-un capitol esențial pentru dezbaterea privind autonomia strategică și materiile prime critice.

Prezentul raport acoperă perioada 2015–2025 (frecvență anuală) și utilizează datele puse la dispoziție de Trade Dashboard pentru CN 26, UE–non-UE. Din analiza datelor reies trei concluzii majore: (i) creșterea valorică a schimburilor a fost determinată aproape exclusiv de prețuri, în timp ce volumele fizice de import s-au contractat semnificativ; (ii) parteneriatele comerciale s-au reorientat spectaculos, cu prăbușirea furnizărilor din Rusia și consolidarea Canadei, Africii de Sud și a unor furnizori din Africa de Vest; (iii) deficitul comercial structural s-a adâncit, însă gradul net de dependență de importuri s-a ameliorat, pe fondul unei specializări tot mai polarizate în câteva state membre (Bulgaria, Suedia, Finlanda).

1. Un deceniu al prețurilor: comerțul valoric s-a dublat, în timp ce cantitățile fizice de import s-au contractat

Valoarea totală a schimburilor aproape s-a dublat, în contrast cu un declin cantitativ semnificativ al importurilor.

Conform datelor din panoul general de comerț, importurile UE din țări terțe au crescut de la 18,25 mld. EUR în 2015 la 26,65 mld. EUR în 2025 (+46,1 %), în timp ce exporturile au urcat de la 2,59 mld. EUR la 5,10 mld. EUR (+97,2 %). În paralel, volumul fizic al importurilor a scăzut de la 136,1 milioane tone la 102,7 milioane tone (–24,5 %), atingând un minim de 98,6 milioane tone în 2023. Exporturile fizice au rămas aproape stabile, la circa 15,7 milioane tone, după o creștere temporară spre 22,3 milioane tone în 2020.

Prețurile unitare s-au dublat pentru ambele fluxuri, semnalând o piață mondială sub presiune.

Prețul mediu al importurilor a urcat de la 133,7 EUR/tonă în 2015 la 259,5 EUR/tonă în 2025 (+94,1 %), cu un vârf de 278,9 EUR/tonă în 2022, iar prețul mediu al exporturilor a crescut de la 164,0 EUR/tonă la 325,4 EUR/tonă (+98,4 %), cu un maxim de 325,9 EUR/tonă în 2025. Creșteri de preț deosebit de puternice au avut loc la minereul de cupru (2603), de la 1.379,9 EUR/tonă în 2015 la 2.717,6 EUR/tonă în 2025 (+97 %), și la minereul de zinc (2608), de la 621,2 la 1.063,8 EUR/tonă (+71 %), în timp ce minereul de fier (2601) s-a apreciat mai moderat, de la 56,3 la 90,5 EUR/tonă (+61 %), potrivit defalcării pe produse.

Valoarea producției europene a explodat, sugerând o creștere a ponderii materiilor prelucrate.

Conform datelor de producție, valoarea producției europene a sărit de la 513 mil. EUR în 2003 la 9,98 mld. EUR în 2024 (+1.845 %), cu un vârf de 11,78 mld. EUR în 2022. Această creștere spectaculoasă a valorii, mult peste dinamica volumelor, indică o deplasare a producției europene spre produse cu grad mai ridicat de prelucrare.

2. Geografie comercială în tranziție: Rusia dispare, iar Canada, Africa de Sud și partenerii vest-africani își consolidează pozițiile

Rusia a înregistrat o prăbușire istorică a furnizărilor către UE.

Importurile din Federația Rusă s-au prăbușit de la 446 mil. EUR în 2015 la doar 4,4 mil. EUR în 2025 (–99,0 %), Rusiei fiindu-i asociat cel mai ridicat coeficient de variație (0,74) dintre principalii furnizori, după cum reiese din graficul de volatilitate. Potrivit analizei șocurilor, volumul mediu anual a coborât de la 6,85 mil. tone (2015–2022) la 0,15 mil. tone (2023–2025), iar prețul unitar al cantităților reziduale a crescut de la 133 EUR/tonă la 677 EUR/tonă (+508 %).

Canada, Africa de Sud și o serie de economii vest-africane au câștigat cotă de piață.

Importurile din Canada au urcat de la 1,72 mld. EUR la 4,02 mld. EUR (+133,8 %), depășind temporar Brazilia ca volum valoric în 2021 (4,42 mld. EUR). Africa de Sud a înregistrat un salt de la 1,05 mld. EUR la 2,49 mld. EUR (+135,8 %), cu un vârf de 4,35 mld. EUR în 2021. Liberia a cunoscut cea mai mare creștere procentuală dintre partenerii majori, de la 84 mil. EUR la 528 mil. EUR (+529,1 %), conform clasamentului partenerilor.

Brazilia, principalul partener istoric, și-a menținut poziția de top în 2025 (4,19 mld. EUR), dar cu o scădere fizică notabilă a exporturilor către UE (de la 51,9 mil. tone la 16,2 mil. tone). Volumul fizic al furnizărilor din Ucraina s-a redus de la 16,4 mil. tone la 14,0 mil. tone, în timp ce Canada și-a crescut livrările fizice de la 18,0 mil. tone la 25,8 mil. tone.

China a devenit principala piață de export a UE, într-un context marcat de șocuri de preț simultane în 2021.

Exporturile UE către China au crescut de la 907 mil. EUR la 2,17 mld. EUR (+139,3 %), China consolidându-și poziția de cel mai mare client extracomunitar. Alte piețe cu creșteri importante au fost Arabia Saudită (de la 175 mil. EUR la 312 mil. EUR, +78,3 %), Egipt (de la 68 mil. EUR la 175 mil. EUR, +157,4 %) și Regatul Unit (+51,2 %), în timp ce SUA au înregistrat un ușor declin (–6,3 %). Analiza evenimentelor de șoc arată că anul 2021 a generat șocuri de preț simultane pe mai multe fluxuri de export: Arabia Saudită (+62,8 %), Emiratele Arabe Unite (+67,3 %), Egipt (+92,2 %) și chiar exporturile UE către China (+114,9 %).

3. Deficit structural și concentrare internă: Bulgaria, Suedia și Finlanda polarizează specializarea europeană în exporturi

Deficitul comercial s-a adâncit, însă gradul net de dependență de importuri s-a ameliorat ușor.

Soldul balanței comerciale pentru CN 26 s-a deteriorat de la –15,66 mld. EUR în 2015 la –21,55 mld. EUR în 2025 (–37,6 %), atingând un minim istoric de –27,69 mld. EUR în 2021. Totuși, dependența netă de importuri s-a redus de la 76,8 % la 67,9 % (–11,6 %), iar intensitatea comerțului a crescut ușor, de la 80,1 % la 85,3 % (+6,4 %). Cea mai spectaculoasă dinamică o prezintă propensiunea de export, care aproape s-a cvadruplat, de la 11,9 % la 47,2 % (+295,3 %).

Bulgaria, Suedia și Finlanda s-au impus ca economiile cele mai specializate în exportul de minereuri.

Conform indicelui RSCA pentru 2025, disponibil în harta specializării, Bulgaria (RSCA 0,85, RCA 12,06), Suedia (RSCA 0,76, RCA 7,31) și Finlanda (RSCA 0,66, RCA 4,89) sunt singurele state membre cu un avantaj comparativ clar în exportul de materii prime miniere. Portugalia (RSCA 0,58) și Grecia (0,40) completează grupul economiilor specializate, în timp ce Danemarca (–0,99), Lituania, Letonia, România și Estonia se află la polul opus, cu cele mai negative valori RSCA. Creșteri spectaculoase ale exporturilor au fost înregistrate de Bulgaria (+233,1 %), Finlanda (+222,4 %) și Suedia (+71,2 %), conform topului exportatorilor europeni.

Concentrarea exporturilor a crescut, în timp ce sursele de import s-au diversificat ușor.

Indicele HHI calculat pe baza valorilor indică faptul că exporturile europene s-au concentrat suplimentar (de la 1.694 la 2.168, +28,0 %), pe fondul ascensiunii Chinei ca piață dominantă, în timp ce importurile s-au diversificat ușor (de la 950 la 857, –9,8 %), ca efect al intrării unor noi furnizori, după cum se arată în indicatorul de concentrare. În paralel, HHI pe volum pentru importuri a scăzut dramatic (de la 2.062 la 1.323, –35,9 %), reflectând reducerea dependenței fizice de un singur partener.

Concluzie

Perioada 2015–2025 a marcat o transformare structurală a comerțului UE cu produsele din categoria CN 26. Dinamica schimburilor a fost dominată de un puternic efect-preț: prețurile unitare aproape s-au dublat, în timp ce volumele fizice de import au scăzut cu aproape un sfert. Geografia comercială s-a reconfigurat fundamental, cu prăbușirea furnizărilor din Rusia, dublată de ascensiunea spectaculoasă a Canadei, Africii de Sud și a unor parteneri din Africa de Vest. China s-a impus ca principalul client extracomunitar, beneficiind de șocuri de preț care au marcat simultan mai multe fluxuri de export.

În plan intern, Bulgaria, Suedia și Finlanda s-au afirmat ca poli de specializare în exporturile de minereuri, în timp ce Germania, Spania și Țările de Jos rămân principalii importatori. Deși deficitul comercial s-a adâncit semnificativ (de la –15,7 la –21,6 mld. EUR), gradul net de dependență de importuri s-a redus ușor, indicând o anumită creștere a valorii adăugate raportat la volumul importurilor. Perspectiva rămâne marcată de concentrarea exporturilor pe câțiva parteneri, de volatilitatea ridicată a unor furnizori (Rusia, Liberia, Singapore) și de dependența structurală a UE de materiile prime critice provenite din afara Uniunii.