Evoluția pieței: Legume proaspete rădăcinoase (CN 07) — 2015–2025

Introduction

Acest raport analizează comerțul exterior al Uniunii Europene cu țări terțe pentru categoria CN 07 — „LEGUME, PLANTE, RĂDĂCINI ȘI TUBERCULI, ALIMENTARE" — pe perioada 2015–2025, cu frecvență anuală. Categoria acoperă un spectru larg de produse, de la cartofi, tomate și ceapă, la legume proaspete neprecizate altundeva (CN 0709), legume congelate (CN 0710), rădăcinoase cu conținut ridicat de feculă (CN 0714) și legume păstăi uscate (CN 0713). Datele utilizate provin din Tabloul de bord al comerțului și includ fluxuri comerciale exprimate în valoare (EUR) și cantitate (tone), top parteneri, principalii reporteri din UE, structura de piață și indicatori de vulnerabilitate.

1. Trei tendințe structurale: prețuri în creștere, deficit comercial în adâncire și reorientarea fluxurilor

Prețurile de export și import au crescut semnificativ, în timp ce cantitățile au rămas relativ stabile

În perioada 2015–2025, valoarea exporturilor UE către țări terțe a crescut cu 37,8% (de la ~5,29 mld EUR la ~7,29 mld EUR), în timp ce cantitatea exportată a scăzut ușor cu 5,0% (de la ~6,60 mil. tone la ~6,27 mil. tone). Această divergență indică o creștere a prețului mediu unitar la export cu 45,0% (de la ~802 EUR/tonă la ~1.163 EUR/tonă). Un tablou similar se observă la importuri, unde valoarea a crescut cu 79,1% (de la ~3,75 mld EUR la ~6,72 mld EUR), cantitatea cu 56,3% (de la ~3,39 mil. tone la ~5,30 mil. tone), iar prețul mediu cu 14,6% (de la ~1.107 EUR/tonă la ~1.269 EUR/tonă). Datele detaliate sunt disponibile în secțiunea General Overview a tabloului de bord.

Creșterea mai accentuată a importurilor comparativ cu exporturile, atât în valoare cât și în cantitate, a erodat constant excedentul comercial al UE: balanța a scăzut de la ~1,54 mld EUR în 2015 la ~0,57 mld EUR în 2025, o reducere de 62,9%. Minimul balanței s-a înregistrat în 2020 (~0,47 mld EUR), în contextul pandemiei COVID-19.

Concentrarea importurilor s-a accentuat, în timp ce exporturile rămân dominate de Regatul Unit

Indicele Herfindahl-Hirschman (HHI) pentru importuri pe criteriu de valoare a crescut de la 904 la 1.102 (+22,0%), ceea ce arată o concentrare tot mai mare a furnizorilor. Marocul rămâne principalul partener de import, urcând de la ~815 mil EUR (2015) la ~1,69 mld EUR (2025, +107,1%). Turcia a cunoscut o expansiune notabilă, crescând de la ~240 mil EUR la ~771 mil EUR (+221,5%), atingând un vârf de ~892 mil EUR în 2023. Egiptul s-a impus de asemenea, cu o creștere de 224,6% (de la ~238 mil EUR la ~774 mil EUR). În contrast, importurile din Rusia s-au prăbușit cu 45,0% (de la ~48 mil EUR la ~27 mil EUR), iar cele din Regatul Unit au scăzut cu 29,4%. Evoluțiile partenerilor sunt detaliate în secțiunea Top parteneri.

Pe partea exporturilor, structura este mult mai stabilă (HHI scade marginal cu 1,5%). Regatul Unit este de departe principala destinație, cu o creștere de 35,8% (de la ~2,57 mld EUR la ~3,49 mld EUR), reprezentând aproape jumătate din exporturile totale UE către țări terțe. Elveția a înregistrat o creștere robustă de 72,9% (de la ~408 mil EUR la ~705 mil EUR). Exporturile către Coasta de Fildeș s-au cvadruplat practic (+182,9%, de la ~32 mil EUR la ~90 mil EUR).

Vulnerabilitatea comercială s-a accentuat, în ciuda menținerii unei autonomii relative

Indicatorul de dependență netă de import (net import reliance) pentru produsele CN 07 a rămas negativ pe parcursul întregii perioade 2015–2025, oscilând între −3,33% (2020) și +4,02% (2006, în afara ferestrei de analiză). Aceasta înseamnă că UE este, în ansamblu, exportator net pentru aceste produse, însă marja de autonomie s-a subțiat. Ponderea exporturilor în producția totală a crescut de la 17,7% în 2015 la 19,2% în 2024, în timp ce intensitatea comercială totală (exporturi + importuri ca pondere din producție) a crescut de la 19,5% la 31,2% (+60,1%). Aceste date indică o integrare comercială tot mai mare a sectorului cu piețele din afara UE. Mai multe detalii sunt disponibile în secțiunea Autonomie și vulnerabilitate.

2. Geografiile comerțului: o specializare regională clară, cu țări din sudul și estul Mării Mediterane ca poli de import

Spania și Țările de Jos domină exporturile, în timp ce Marocul, Turcia și Egiptul sunt polii de import

Comerțul UE cu țări terțe pentru CN 07 prezintă o specializare geografică marcată. Spania este cel mai specializat reporter din UE, cu un indice RSCA de 0,658 în 2025 (RCA = 4,85), ceea ce înseamnă că țara exportă de aproape 5 ori mai mult relativ la dimensiunea economiei sale comparativ cu media UE. Țările de Jos urmează cu RSCA de 0,284 (RCA = 1,79), confirmându-și rolul de hub logistic pentru produsele horticole. Cipru, Grecia și Portugalia completează topul celor mai specializate state membre, reflectând avantajele climatice mediteraneene. La polul opus, Malta, Irlanda, Finlanda, Cehia și Slovacia au cele mai scăzute niveluri de specializare (RSCA apropiate de −1, ceea ce indică o orientare predominant internă a producției). Datele privind specializarea sunt disponibile în secțiunea Structura pieței.

În rândul reporterilor, Țările de Jos și Spania generează împreună peste jumătate din exporturile UE. Țările de Jos au crescut de la ~2,06 mld EUR la ~2,44 mld EUR (+18,3%), în timp ce Spania a înregistrat o creștere de 72,8% (de la ~1,20 mld EUR la ~2,07 mld EUR). Polonia a cunoscut o creștere importantă de 82,7% (de la ~239 mil EUR la ~437 mil EUR), indicând o emergență a acestei țări ca actor exportator. Pe partea importurilor, Franța este cel mai mare importator (de la ~823 mil EUR la ~1,50 mld EUR, +81,8%), urmată de Spania (+116,4%) și Țările de Jos (+64,2%). România a înregistrat cea mai spectaculoasă creștere: +353,0% (de la ~57 mil EUR la ~257 mil EUR).

Producția UE a crescut în valoare mai rapid decât în cantitate, sugerând o inflație sectorială

Producția UE de produse CN 07 a crescut cu 42,7% în cantitate (de la ~4,15 mld kg în 2003 la ~5,92 mld kg în 2024) și cu 81,7% în valoare (de la ~4,21 mld EUR la ~7,64 mld EUR). Prețul mediu al producției a urcat de la ~1,01 EUR/kg la ~1,29 EUR/kg, sugerând că presiunile inflaționiste au afectat și producția internă. Producția a atins un vârf de ~6,34 mld kg în 2021, urmat de o scădere temporară în 2022–2023, posibil legată de condițiile meteorologice și de creșterea costurilor de producție. Datele privind producția sunt disponibile în secțiunea Producție.

3. Șocuri și volatilitate: un sector expus la perturbări geopolitice și climatice

Evenimentele de șoc s-au concentrat în 2022–2023, în contextul războiului din Ucraina și al inflației globale

Analiza de șocuri identifică mai multe evenimente notabile în perioada 2022–2023. Cel mai important șoc de preț la export îl vizează pe Senegal, cu o anomalie de 28,9 și o creștere de preț de 65,3% centrată în 2022. La importuri, Turcia a înregistrat o creștere de preț de 27,5% (anomalie de 9,1) în 2022, cu o cotă de 13,1% din valoarea importurilor, sugerând o presiune inflaționistă semnificativă pe produsele turcești. Israelul a suferit un șoc de preț de 26,9% în 2023 (anomalie de 8,8), iar Canada unul de 47,7% în 2022 (anomalie de 8,3). Ucraina a înregistrat o creștere excepțională de 107,6% a prețului la importuri în 2022, deși pe o bază cantitativă redusă (volumul importurilor a scăzut dramatic de la un vârf de ~312 mii tone în 2018 la ~54 mii tone în 2022). Detalii sunt disponibile în secțiunea Volatilitate și șocuri.

Volatilitatea comerțului este mai mare la partenerii cu expunere geopolitică

Coeficientul de variație (CV) al cantităților importate evidențiază partenerii cu fluxuri instabile. Rusia prezintă cel mai ridicat nivel de volatilitate (CV = 0,98), reflectând prăbușirea comerțului din 2022 și fluctuațiile extreme din perioada 2017–2019 (de la ~39 mii tone la ~484 mii tone în doar un an). Ucraina are de asemenea o volatilitate foarte mare (CV = 0,84), cu un vârf în 2018 urmat de un colaps post-2022. Egiptul (CV = 0,49) și Turcia (CV = 0,32) prezintă volatilități moderate spre ridicate, în timp ce Marocul (CV = 0,15) și Statele Unite (CV = 0,14) sunt furnizori stabili. La exporturi, India (CV = 1,43) și Belarus (CV = 0,93) sunt cele mai volatile destinații, dar cu ponderi mici în totalul exporturilor. Regatul Unit (CV = 0,07) și Norvegia (CV = 0,14) sunt cele mai stabile piețe de export, ceea ce reflectă natura structurală a acestor relații comerciale. Datele detaliate privind volatilitatea sunt disponibile în secțiunea Volatilitate.

Conclusion

Perioada 2015–2025 a marcat o transformare semnificativă a comerțului UE cu țări terțe pentru produsele CN 07. Trei dinamici majore se desprind: în primul rând, o creștere a valorii comerțului determinată în principal de majorarea prețurilor (exporturile +37,8% în valoare pe fondul unei scăderi de 5,0% a cantităților), reflectând presiunile inflaționiste globale și schimbările structurale ale cererii. În al doilea rând, o concentrare sporită a importurilor către un nucleu de parteneri mediteraneeni — Maroc, Turcia și Egipt — care împreună au ajuns să furnizeze aproape jumătate din importurile extracomunitare. În al treilea rând, o serie de șocuri de preț concentrate în 2022–2023, în contextul războiului din Ucraina și al inflației globale, care au afectat în special furnizorii din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.

Deși UE rămâne un exportator net pentru aceste produse (cu un sold comercial pozitiv de ~570 mil EUR în 2025), marja de autonomie s-a erodat semnificativ față de 2015 (−62,9%). Specializarea geografică internă rămâne accentuată, Spania și Țările de Jos generând peste jumătate din exporturi, în timp ce producția UE a crescut mai rapid în valoare decât în volum. Pentru a menține securitatea aprovizionării și stabilitatea prețurilor, este recomandabilă o diversificare continuă a surselor de import și o monitorizare atentă a partenerilor cu volatilitate ridicată, în special Rusia, Ucraina și Belarus, unde evoluțiile geopolitice pot induce perturbări majore.